- ISTORICUL COMUNITĂȚII PAROHIALE. Parohia este situată în satul Gura Vitioarei, comuna Gura Vitioarei, județul Prahova. Numele provine de la gura de vărsare a pârâului Vitioara în râul Teleajen, ca și de la faptul că în zonă se cultiva viță de vie. Satul Gura Vitioarei dă și numele comunei, situându-se în locul cel mai accesibil, Drumul Național DN1A, care leagă Ploieștiul de Vălenii de Munte și de Brașov, la 28 Km de Ploiești, în proximitatea orașului Vălenii de Munte. Geografic, satul Gura Vitioarei este așezat pe valea râului Teleajen, la granița părții de câmpie cu zona de deal și pădure. Comunitatea cuprinde astăzi aproximativ 2000 de cetățeni, originea acesteia stând în legătură cu o așezare dacică, menită să supravegheze trecerile prin munți spre zona Ardealului sau Vrancea, valorificând și bogățiile solului (terenul fertil de câmpie și pantele însorite). Se păstrează aici, pe ambele maluri ale râului Teleajen, urme ale unor fortificații, un zid de apărare, două peșteri de refugiu, o incintă dacică triunghiulară, situată pe vârful dealului Movila, un pinten înalt de calcar, tăiat intenționat, cu terase adiacente și chiar urme de morminte (cu posibilă utilitate sacră). Situl a fost studiat sumar de mai mulți istorici (Gh. Petrescu-Sava și Ion Nestor, Eugen Comșa și V. Georgescu), datorită numeroaselor relicve descoperite (fragmente ceramice din cultura neolitică, a bronzului, din perioada sec. al II-lea î.H. –I d.H., de tip Criș, Monteoru, oseminte, păstrându-se chiar și vase întregi, de proveniență romană, potire și râșnițe de grâne). Acestea se păstrează în expoziția și inventarul Școlii cu clasele I-VIII Gura Vitioarei, ca și la Muzeul Județean Ploiești). Dovezile arheologice arată legături strânse cu cetățile de munte din zonă (Drajna, Homorâciu), dar și cu zona de câmpie (Tinosu) sau cu cele din Ardeal sau Buzău. Legăturii cu Ardealul se datorează și locuirea medievală, păstrându-se tradiția „moșnenilor” (locuitori refugiați din calea prigoanelor, mai ales cele imperiale), concretizată chiar și în forma actuală a lăcașului de cult (cu turlă –clopotniță frontală), de factură transilvană. Activitatea economică s-a dezvoltat datorită drumului de poște ce urca spre Ardeal, având popas important în apropiere, la Hanu Roșu. Aici au poposit chiar și oștile voievodului Mihai Viteazul, conduse de Preda Buzescu. Datorită traficului, zona a fost traversată la începutul secolului XX și de o cale ferată, construită la insistențele marelui istoric și om politic Nicolae Iorga, cel ce prefera adesea să-și facă plimbarea de după-amiază prin aceste locuri, discutând cu importanții invitați ai Universității de Vară de la Vălenii de Munte. Notorietatea modernă a acestei localități a fost sporită apoi de descoperirea unor importante zăcăminte de țiței, fapt ce a atras în zonă chiar și familia cunoscutei interprete de muzică populară, Irina Loghin, moștenitoarea unei frumoase tradiții locale, dar și monahale moldovene (prin tatăl său, fost călugăr la Cernica, în Basarabia, chemat să lucreze în viile de la Urlați, forțat apoi să reintre în viața mireană de autoritățile comuniste).
- B. ISTORICUL BISERICII PAROHIALE. Biserica parohială a fost construită pe locul actual, cu ieșire spre drumul principal, între anii 1803-1829, după ce vechiul lăcaș de cult se dărâmase la cutremurul din 1802. De la acesta s-au păstrat foarte multe materiale de construcție, inclusiv catapeteasma, ce a trebuit apoi montată încrețit, pentru a putea încăpea în noul lăcaș de cult, construit pe locul fostului Ceair, spațiu destinat târgului de vite, donat de familia Moșneanu. Aici s-a săpat mai întâi o fântână, ce păstrează și astăzi inscripția anului de începere a lucrării de zidire (1803). Arhitectura este una deosebită, printre cele mai frumoase construite în timpul păstoririi cunoscutului episcop Kesarie al Buzăului, sub oblăduirea căruia funcționa întreaga viață religioasă locală. Planul treflat, cu turlă –clopotniță frontală și cafas interior cu scară circulară, amintesc de stilul ardelenesc, mai ales cel din zona Brașovului, moștenit poate prin tradiția moșneană amintită, fapt mărturisit de mai mulți cercetători prezenți, atrași de arta religioasă zonală. Dimensiunile de 20 m/10 m/10 m reliefează o anumită zveltețe și maiestuozitate, rezistând destul de bine timpului datorită zidului gros, de cărămidă, consolidat după cutremurele din anii 1940 și1977, ultima dată de inginerul Bassi Constantin din Vălenii de Munte. Turla –clopotniță de lemn a fost îmbrăcată ulterior cu tablă (1982), ca și întregul lăcaș de cult, păstrând totuși mai mult utilitatea estetică, prin construirea separată a unei clopotnițe (din 1905), în ideea protecției față de vibrația și greutatea clopotului, donat de familia Ionescu, după ce clopotul vechi a fost rechiziționat de nemți în primul Război Mondial. La acestea s-a mai adăugat ulterior un pridvor din lemn și fier forjat, destinat inițial aprinderii lumânărilor. [PICTURA] Pictura actuală, în tehnica tempera grasă, ce a rezistat destul de bine, a fost executată de pictorul Mihail Bălășescu din Craiova (1984), ajutat de Liche Nuța din Bacău, fiind refăcută în anii 1990-1991 de pictorul Constantin Savin din București. Biserica deține câteva cărți și obiecte de cult vechi, de secol XIX, evanghelii, cruci, un Apostol tipărit la Buzău se pare pe la 1705, o căldărușă de la 1804 etc. Se păstrează câteva inscripții: una sculptată pe balustrada turlei (cu litere chirilice IF-TI, probabil ca inițiale ale unui nume), o alta pe primele pagini ale Apostolului amintit, marcând o recondiționare a cărții la 1817 de către de Constantin Diaconul, altele pe sf. Chivot și icoanele praznicale, menționând numele donatorilor (preot Gheorghe Rafail -1878, familia boierilor Dumitrescu -1900). [ȘIRUL PREOȚILOR PAROHI] Pomelnicul bisericii păstrează numele câtorva preoți și a familiilor acestora: Constantin Diaconul, amintit la 1817, ca diacon sau purtând acest nume, preotul Radu Rafail cu soția sa Ioana (1850), preotul Gheorghe Rafail și soția sa Elena (1848-1900, fiul preotului Radu), preotul Ioan Mircescu (1877 -1950) și soția sa Adela (ea făcând parte din familia Rafail, el venind se pare din Moldova, între anii 1900 -1950), preotul Constantin Rotaru, fiu al satului (1950-1995, decedat 1996) și soția sa Maria (aceasta provenind din familia Dumitrescu –Târgu Ocna). Parohul actual este preotul Duță Marian-Vasile (născut 1970), din Vălenii de Munte. Dintre cântăreții bisericii se păstrează numele lui Gheorghe Constantinescu, absolvent al Scolii de Cântăreți de la București (diploma acestuia având semnătura lui Ion Popescu-Pasărea -1932), urmat la strană de Vasile Sora, absolvent al Școlii de Cântăreți de la Vălenii de Munte (1932)
- CIMITIRUL. Parohia deține două terenuri pentru cimitir: unul de 3000 m2 în curtea bisericii, dobândit în anul 2013, iar celălalt , situat pe malul râului Teleajen, pe locul unde a existat un vechi lăcaș de cult, dărâmat la cutremurul din 1802, în suprafață de 2000 m2. Sunt îngropați aici preoții din familia Rafail ca și unii boieri din familia Dumitrescu-Stănescu.
- ACTIVITĂȚI CULTURALE ȘI FILANTROPICE ÎN TRECUT. Parohia a desfășurat o activitate filantropică tradițională, cu pomenirile obișnuite, de hramul Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil sau ocazional. Activitatea culturală a vizat educația copiilor ca și a celor în vârstă, prin serviciile religioase specifice, ca și prin colaborarea cu diferite instituții de cultură din zonă: Școala cu clasele I-VIII Gura Vitioarei, Centrul Cultural Vălenii de Munte și altele.
- PROFILUL ACTUAL AL PAROHIEI. Parohia cuprinde aproximativ 2000 de credincioși. Parohia organizează tot felul de activități cultural-religioase: festivități în cinstea eroilor, dedicate marilor sărbători, hramului, activități educative cu copiii (prin programul de cateheză „Hristos împărtășit copiilor”, cursuri de matematică, muzică etc.), excursii, pelerinaje, activități administrative (s-a construit o casă parohială, un monument al eroilor, o troiță etc.)
- DATE DE CONTACT PAROHIE. HramŞ “Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” [ADRESA] Sat Gura Vitioarei, Comuna Gura Vitioarei, Str. Principală, Nr. 199, Jud. Prahova. [OFICIU PAROHIAL] site: parohiaguravitioarei.blogspot.com
