A. ISTORICUL COMUNITĂȚII PAROHIALE. [PREZENTAREA GENERALĂ A LOCALITĂȚII/CARTIERULUI D.P.D.V GEOGRAFIC, ISTORICO-DEMOGRAFIC, ARHEOLOGIC, CULTURAL, ECONOMIC] Parohia Vărbilău II, cu hramul Sfântul Ierarh Nicolae este aşezată în localitatea de reşedinţă a comunei cu acelaşi nume,Vărbilău, judeţul Prahova şi este subordonată administrativ teritorial Protoieriei Vălenii de Munte. Biserica şi casa parohială sunt situate lângă fosta haltă Vărbilău pe şoseaua Calea Ploieşti ce leagă oraşele Slănic Prahova şi Ploieşti. Comuna Vărbilău, alcătuită azi din satele Coţofeneşti, Poiana Vărbilău, Vărbilău și Livadea se situează într-o regiune deluroasă în partea de nord a județului Prahova pe văile râurilor Vărbilău și Slănic. Deși nu ni se mai păstrează niciun document oficial în acest sens totuși se pare că prima atestare documentară a comunei are loc în anul 1429 sub denumirea „poienile lui Vărbila”. În anul 1925 Anuarul SOCEC consemnează Poiana Vărbilău și Vărbilău în aceeași plasă. Comuna Vărbilău avea 2229 locuitori iar Poiana Vărbilău 700. În 1950 comuna a devenit parte a Raionului Teleajen. În 1968 când județul Prahova este reînființat, Livadea, Poiana Vărbilău și Vărbilău au fost incluse în Comuna Vărbilău. Studiile geologice privind Comuna Vărbilău datează încă din secolul XIX dar lucrări cu caracter strict geografic care să trateze comuna, nu există. Dicționarul Geografic al Județului Prahova apărut în anul 1893 având un colectiv de autori P. Brătescu, I. Moruzi și C. Alexandrescu arată că Vărbilăul era o comuna din plaiul cu același nume al județului Prahova fiind formată doar din localitatea de reședință, cu 1699 locuitori. În comună existau 3 mori, o școală și doua biserici. Istoricul Nicolae Iorga în ședința de lucru a Academiei Române din 23.X,1931 – „Moșnenii de pe Vărbilău și de pe Valea Buzăului” confirmă faptul că cea mai mare parte a locuitorilor din Vărbilău este formată din moșneni iar o parte din clăcași împroprietăriți în 1864.
B. ISTORICUL BISERICII PAROHIALE.[ISTORIA ZIDIRII EI] Istoria Bisericii Sfântul Ierarh Nicolae se pierde în negura timpului. Pe mineiul lunii octombrie tipărit în anul 1852 cu litere chirilice se găsește o însemnare în limba latină unde se spune că pe la 1700 a fost o biserică din lemn „la popa Ivan pe Poiană” apoi altă biserică în fața casei lui Grigore Popescu. Potrivit unui proces-verbal din 28.XI.1938 reiese că Biserica ar data din perioada 1814-1816 dar nu se știe dacă această dată este reală deoarece nu există documente concrete în acest sens. Dintr-o altă însemnare reiese că biserica actuală a fost construită de „Teleni, Moldoveni și Floroiești” pe la anul 1877 deși în Mineiul lunii august, tipărit în 1853, donatorul făcea însemnarea „ca să slujească cu dânsa la Sfânta Biserică ce se zice Teleni”- 22 august 1854. Aşadar este posibil ca această biserică să fi fost prima biserică a satului Vărbilău – chiar pe actualul loc – până la anul 1877 când se zideşte o nouă biserică având hramul „Sfânta Cuvioasă Parascheva”, Biserica „Sfântul Nicolae” rămânând filială. După cum reiese dintr-un Antimis din anul 1893, Biserica „Sfântul Nicolae” era filială, fiind în comună şi biserica Sfânta Parascheva, foarte încăpătoare. De asemenea dintr-un inventar de la 1902 se vede că era tot filială. De altfel Biserica Parohiei Vărbilău II, atât prin aspectul ei redus cât şi prin faptul că este aşezată în cimitirul comunei, are mai mult aspect de capelă de cimitir. În anul 1938, în vederea redeschiderii, i se fac din nou reparaţii, cu un ajutor de la Ministerul Cultelor dar şi de la credincioşi achiziţionându-se totodată şi un clopot cu inscripţia „Oituz”. Dintre evenimentele de seamă amintim că în dese rânduri parohia a fost vizitată de istoricul Nicolae Iorga iar în data de 10 iulie 2011 Preasfinţitul Părinte Varsanufie Prahoveanul a sosit în vizită pastoral-misionară slujind Sfânta Liturghie în parohia Vărbilău II. [ARHITECTURĂ, PLAN, DIMENSIUNI, MATERIALE DE CONSTRUCȚII] Biserica este construită în formă de navă, mică şi simplă având o lungime de 16m şi lăţimea de 4 m fără abside. Fundaţia este construită din piatră de râu iar pereţii din paiante cu grădele şi pământ. Tavanul Bisericii este în formă de boltă la altar, naos şi o parte din pronaos iar restul este drept. Biserica are pe pronaos o turlă din lemn acoperită cu tablă care a folosit drept clopotniţă până în anul 2013. [PICTURA] Biserica nu a fost niciodată pictată în interior dar la exterior încă se păstrează patru chipuri de prooroci şi apostoli, în medalion. În anul 2010, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, în urma demersurilor făcute de preotul paroh Gabriel Pitulice, a acordat Înalta Binecuvântare în vederea începerii lucrărilor de pictură în tehnica al secco – acrylic pentru domnul pictor bisericesc Bejan Paraschiv originar din oraşul Galaţi. [OBIECTE VECHI DE CULT, MANUSCRISE ȘI CĂRȚI VECHI] În anul 1981 de la parohia Vărbilău II au fost trimise la muzeul mănăstirii Sinaia şapte cărţi de o deosebită valoare dintre care amintim: Apostol-1794, Sfintele şi dumnezeieştile Liturghii- 1827, Cazanii – 1828, Ceaslov mare, Evloghion, Penticostar şi Octoih datate 1875. La parohia noastră se mai păstrează, însă fără a fi expuse, datorită stării avansate de degradare în care se află, următoarele tipărituri cu litere chirilice: Liturghier 1840, Aghiazmatar -1845, Tipic bisericesc – 1851, Slujba Sfintelor Patimi – 1853,Octoih -1854, Octoih mic – 1855, Sfânta Evanghelie 1859 şi colecţia Mineielor datând 1852. De asemenea biserica mai păstrează opt icoane mari de aceeaşi mărime şi cu un stil unitar de pictură, aşezate pe catapeteasmă, dintre care Icoana Maicii Domnului cu Pruncul poartă însemnarea „Barbu Zugravu 1805”. Trei piese, Sfânta Cruce cu Mântuitorul răstignit având de-a stânga şi de-a dreapta pe Maica Domnului şi pe Sfântul Ev. Ioan se pare a fi lucrate tot de Barbu Zugravu, deoarece Sfânta Cruce, are trecut jos la bază anul 1805. Tot pe catapeteasmă se mai află unsprezece icoane praznicale datând, se pare, din anul 1822 deşi anul este foarte greu de descifrat din icoana Adormirea Precistei. [POMELNICE ȘI ALTE ÎNSCRIERI SAU INSCRIPȚII] Biserica nu a avut pisanie până în anul 2012. [ȘIRUL PREOȚILOR PAROHI] Dintre slujitorii acestei parohii, amintim, potrivit inventarului din 1971, numele preoților Stan şi Mihai Varbiloveanu dar nu se cunoaşte perioada misiunii lor în această parohie. Pe inventarul din 1902 semna Pr. Victor Nicolescu dar se pare că acesta oficia slujbele la ambele Biserici ale comunei. La 1 februarie 1939, biserica „Sfântul Nicolae” devine biserică parohială prin numirea ca preot paroh a preacucernicului părinte Ioan C. Tomega. Jumătate de veac 1942-1992 preot slujitor la această parohie a fost Dumitru Velcu, considerat drept un „martir a lui Hristos” care datorită activităţii sale pastoral-misionare a primit o condamnare de şapte ani 1958-1965 fiind întemniţat şi trimis la canal. Între anii 1992 si 2009 s-au succedat preoţii Mihai Mălai şi Ovidiu Alexandrescu iar din 01. Februarie 2009 şi până în prezent slujeşte la această parohie Preacucernicul Părinte Gabriel M. Pitulice. [CÂNTĂREȚI ȘI EPITROPI DE SEAMĂ]Nu s-au remarcat de-a lungul timpului cântăreți sau epitropi care să-și fi pus amprenta asupra activității acestei parohii.
C. CIMITIRUL. Biserica este aşezată în cimitirul comunei, mormintele sunt foarte aproape de ea dar nu se regăsesc cruci vechi. Cimitirul a fost împrejmuit cu gard din ţambre de lemn în anul 2001 iar în anul 2013 a fost extins împrejmuit fiind cu plasă bordurată cu stâlpi din beton iar ţambrele înlocuite în totalitate.
D. ACTIVITĂȚI CULTURALE ȘI FILANTROPICE ÎN TRECUT. [ACTIVITATE CULTURALĂ, ACTIVITATE FILANTROPICĂ] Nu este cazul.
E. PROFILUL ACTUAL AL PAROHIEI. [NUMĂRUL DE CREDINCIOȘI] În anul 2015 Parohia Vărbilău II însumează un număr de 1137 parohieni dintre care o parte dintre ei sunt credincioşi de etnie rromă. [ACTIVITĂȚI PASTORAL-MISIONARE, CULTURALE, EDITORIALE, FILATROPICE, CATEHETICE ș.a.] În parohia Vărbilău II se desfăşoară săptămânal programul catehetic la care participă o grupa de copii cu vârste cuprinse între 8 şi 15 ani, de asemenea am desfăşurat cu succes programele „Alege Şcoala” şi „Hristos împărtăşit copiilor” iar la Biblioteca parohială au acces toţi credincioşii parohiei noastre. Activitatea filantropică se adresează tuturor credincioşilor parohiei în special la Praznicele mari şi la Hramul parohiei iar la început de an şcolar copiii, cu o situaţie materială precară, beneficiază de rechizite gratuite din partea credincioşilor parohiei. În perioada de vară, în fiecare lună are loc „Masa fraternală”, o agapă frăţească la care participă credincioşii prezenţi la slujba Sfintei Liturghii.
F. DATE DE CONTACT PAROHIE. [HRAM] “Sfântul Ierarh Nicolae” [ADRESA] sat Varbilău, comuna Varbilău, județul Prahova. [OFICIU PAROHIAL] site: http://sfantulnicolae.webgarden.ro